Look at your past to prepare for the future !!!

Ultima noapte ! Ultima noapte … Cum suna ?! Ca un titlu de roman prost … banal si destul de previzibil, nu ? Ei, si ? Cine a zis ca trebe sa fie ceva filozofic si patruns de mrejele fantasticului terestru ? Sa fie sanatos, eu am trait un vis nepublicat, cu randuri mazgalite pe peretzi mintzii, printre tencuiala cazuta, al carui penel se incarca din calimara cu abnegatie a sufletului nepatat. Nu stiam pe atunci, dar speram ca va ramane in stadiul de traire perpetua si nu de expunere penibila pe un blog neinsufletzit. Dar sa revin !
Ultima noapte a fost incununata de daruire absoluta, filtrata intensiv prin nenumaratii pori ai dorintei. Si cu toate acestea momentul era stingherit de clipa nefasta… Desi a trecut ceva timp de-atunci, stiu ca am cunoscut clipa, in care fiintza mi-a fost implinita de intregirea timida a doua suflete “pereche”. Ultima noapte, in care am pasit cu nepasare, tzinand in bratzele-mi firave cel mai drag chip, pentru care am luptat si am biruit pe toate lumea, inclusiv pe mine insumi.
Ultima privire furata, urmarind trasaturile si asezandu-le deasupra unei foi de indigo, ultimele saruturi ale ochilor adormitzi si ale buzelor neinstrainate. Departe de mine aceasta noapte si totusi … o traiesc, visand la ea mereu …
De-atunci imi sunt straina si pustie, ratacesc intre sentimentele irosite si cele neimplinite, caut ceva si totusi nimic si as vrea sa redevin nepasatoare, sa uit ca am iubit asa de tare, sa uit ca am trait…

Da, stiu, terapie intensiva, perfuzii cu veselie, psiholog, nu stiu pentru ce … ca oricum e mai dus ca mine… plus de asta cuvintele sunt atat de obtuze si infime, ca uneori nici macar nu sunt necesare …

Ma gandeam sa scriu ceva mai deep, voiam sa aprofundez un subiect nemaintalnit, dar cum nu-mi place sa ma dau a fi cumva cum nu sunt, si anume, inteligenta si unde nu mai punem la socoteala si faptul ca oboseala si plictisitoarea rutina (cred ca deja e pleonasm) isi spun cuvantul – si nu cu calm si intelegere, ci dand cu pumnul in masa si zbierand furios – am redus totul la persoana mea, adica “eu” ! In paralel ma gandeam ca as putea sa bag textul urmator la sectiunea “despre mine”, dar as deveni ushor supusa jocului si chiar nu vreau ! De ce ? Ei, afla ca daca ma intrebi asta, am sa iti raspund simplu … pentru ca nu as mai fi eu, daca as face asta! Da … si ca sa nu mai lungesc intriga atat, am sa purced :)
Eu – persoana pe cat se poate de simpla, la prima vedere, pe atat de complicata si nu numai la a doua vedere ;)Ma gandesc sa incep cu infatisarea si cu “portul”… sigur o sa reiese multe despre mine din asta si mai mult de atat, ma va scuti si pe mine sa ma explic prea mult in final …Is normala, am toate partile componente, mai mult sau mai putin intregi (glumesc!), nu am dimensiuni de invidiat, si daca, sa zicem, nu ti-as zambi, nu m-ai remarca cu sigurantza … chip comun: par natural, nevopsit, neintins cu placa, necarliontzat prin diverse metode, culoarea de baza fiind saten, in functie de anotimp isi schimba culoarea, ochii mi-s caprui, cica … daca esti destul de aproape de mine o sa realizezi ca nu e asa, au tenta de verde; de obicei, nu port machiaj, dar si cand port ti-ar fi greu sa iti dai seama ca-s machiata, cu singura conditie sa ma vezi ne ! (ati inteles ceva ? si daca nu … inseamana ca mi-am atins scopul) Imi ia mult timp sa ma machiez, caci is de fel meticuloasa, si dupa ce o ora (sa zicem) m-am fardat, in 5 min cu o ajutorul unui pamatuf, incep si sterg fardul (crazy I konw), asta pentru ca de fapt imi plac mai mult urmele pe care le lasa fardul, decat el, in sine. Pielea nechinuita de bronzul fortzat al solarului si nici de diverse creme auto-bronzante, pt ca am avut norocul sa am pigmenti dresati bine, care la soare reactioneaza frumos. Unghii taiate scurt si date cu un val de lac transparent. In ceea ce priveste vestimentatia, ai putea sa zbieri repede, dar iti dau o palma si te trezesti … (figurativ, normal) cand iti spun ca hainele mele incap intr-o valiza, cu tot cu hainele da iarna si cu incaltaminte … in cea mai mare parte – casual – blugi, pantof sport, tricou, hanorac ( hanoracul e piesa mea de baza, il ador ;). Nu merg cu hainele intoarse pe dos, sa li se poata vedea etichetele, daca intelegi ce vreau sa exprim … Desigur, ma pot imbraca si elegant, daca am motiv bine intemeiat sau nu ( adica daca am chef sa imi pun pantofi cu toc si sacou peste tricou in mijlocul saptamanii, fie ca ma duc pana la magazin sa cumpar o felicitare, asa am sa fac). Culorile de baza is, in general, cele reci: negru, albastru, verde, dar si … rosu si roz pal(-id). Mi-am amintit acum de “bijuterii”, nu prea le am, dar cele care exista sunt cat se poate de simple si decente (nu aur !).Lucrurile de importantza maxima, pe care le port mereu cu mine, sunt aparatul foto si ipod-ul si … cheile, ca altfel raman pe-afara! Restul, orice poate sa lipseasca fara nici un fel de problema, nu ma intereseaza, desi … desi … mi-ar trebui si un act de indentitate, deoarece inca mai sunt dubii in ceea ce priveste varsta mea potrivit infatisarii.
Stiu cate putin din fiecare, deci nimic foarte bine (asa se zice) …

Imi vine greu sa cred ca e primavara azi … cand privesc spre cerul atat de gri, cand vantul sufla prin pereti si cand ploaia gaseste amuzant faptul ca m-a trezit de dimineatza, lovind cu putere in fereastra rece … As fi vrut sa pot rade impreuna cu ea, dar … am uitat. In schimb am invitat-o la o ceasca de cafea fierbinte si din nou mi-a ras in fatza, spunand ca sunt naiva …
Privesc si tac !

Inceput de poveste, inchis intr-o piramida
A doi oameni ce au vrut sa mearga pe acelasi drum
Certuri amuzante,
Saruturi insetate,
Zambete cu gust de tutun.

Mi-e dor de noptile calde de vara, in care cauti doar o adiere … Mi-e dor de tacerea noptilor, in care nu vrei sa dormi, de teama ca ai putea pierde cea mai frumoasa partea a “zilei”…
Mi-e dor sa stau in camera mea, pe intuneric , melodii placute pe fundal, sa aprind o tigara si privesc fumul cum creaza forme fantomatice, sa ma gandesc la moment si sa zambesc pierdut … Mi-e dor sa mai pierd o noapte, dar sa ma bucur de ea … si sa dorm ziua, enervandu-ma usor ca m-a trezit un telefon inutil.
Atat de dor de noptile de vara cand stateam treaza sa vad primele raze timide, cum razbesc intr-un final intunericul bizar.
Tocmai mi-a venit acum o idee … tot gandindu-ma la noapte … intunericul il poti sterge cu lumina, dar lumina ? nu o poti sterge cu nimic !

Am chef sa traiesc, am chef sa fac chestii banale, am chef sa ma bucur de amintiri, am chef sa povestesc si sa rad, am chef sa vad poze vechi, poze pe care nu le-am mai vazut de ceva timp. Zilele astea am dat peste Vama si am in minte numai versurile lor : “Iiiuuubiiiiitooooo, noooi meeergeeem pe saaaarmaaa, paaaseestee cu aaatentiiiieeeee, ai griiijaaaa, sa nu caaaaaaaaaaaazi !” … mi-ar placea sa-mi spuna cineva asta, dar nu mai este nimeni atat de profund, din pacate … iar eu zic “nu vreau sa cad, nu, nu vreau sa cad in prapastia lor!”
Nu am sa ma las … eu oricum plutesc in lumea mea, pe care nu o intelege nimeni, dealtfel :)
Versurile astea imi plac mie mult, sunt atat de simple si atat de expresive: “O tine in brate, el, o tine in brate, ea il saruta cu ochii inchisi …” Vorba lui Tudor, nu mai au oamenii timp de iubire … Pacat !

Zambet de copil, inchis de vreme,
Privirea pierduta in sufletul gol,
Lumina ei nu se mai vede
Si totul apune, e doar un dor !

Inchid ochii si imi intind trupul pe pamant
Tot ce e amintire eu ingrop adanc !
Adulmec greutatea aerul trecator,
Strain imi pare gandul, ca si un calator.
Cu ochii-mi inchisi de nimeni nu ma tem
Am masca preferata si inima de lemn !