Look at your past to prepare for the future !!!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SGTDRztaCCw&hl=en&rel=0&color1=0x3a3a3a&color2=0x999999]

Uitasem cum este sa traiesti ! Uitasem cum este sa fii miscat de gesturi mici, incarcate de energie pozitiva. Dar ma intreb, de ce ma ating ele, mai mult decat celelalte ? Poate, pentru ca le simt mai sincere si mai “real”. Daca stau sa ma gandesc, incepe sa-mi fie teama. Dar, Dumnezeule, m-am saturat sa gandesc, sa cantaresc, sa prepar, sa repar, sa … wtf am I ? I’m just a human being !

Aseara nu asteptam decat un semn, atat ! Nu a intarziat prea mult sa apara si efectul a fost cel dorit ! Dupa ce am iesit in parc, unde ma simteam super-expusa si analizata, nu stiu de ce (oare aveam cumva sufletul afisat si se intrevedea licarirea sperantei :-?), m-am refugiat pe o banca si n-am facut altceva decat sa privesc cerul, norii, copacii, iarba, oamenii si … in interiorul meu : Pana sa pun mana pe telefon, deja aveam zambetul in coltul gurii, asa strengaresc ;) Oh, well ! :”> Blame me for being that childish! I don’t care ! Vreau sa imi pastrez partea asta, neatinsa, nepatata si am sa fiu mereu persona careia nu i se stie varsta ! :P Hah !
Ce oameni minunati exista in “jurul” nostru si cat de norocosi trebuie sa ne simtim, cand devenim o mica parte din viata lor. Iar daca si reusim sa le aducem un mic zambet in gand, well! atunci putem sa fim mandri de noi!
Ce frumos e sa fii zapacit si sa te miri ce te-a lovit !
Pe mine m-a lovit “virusul eR O Be” ! Oare, unde ai fost pana acum :-? !?!

Acum, la drept vorbind, nici nu stiu daca eu sunt contra-timpului sau timpul este contra mea. Habar n-am ! Dar ce stiu este ca uneori asa de tare obosesc, fiind cu ochii pe ceas de cand ma trezesc pana la ultima stingere a luminii si a intrarii respiratiei int-un ritm calm.
Deschid ochii direct pe ceasul de la mobil, pentru ca cel de la radio, m-ar fenta, mereu o ia la fuga, ca un tampit, unde vrea sa ajunga, nu stiu. Mi se spune, “ceasul acela nu merge bine” si eu raspund cu nonsalanta “stiu!” … “dar poti sa il reglezi” :)) normal, dar nu vreau sa il reglez, din moment ce merge aiurea, asa ca … mereu fac socoteli ;;). Cum alearga intruna, diferentza nu e aceeasi, ci e intr-o continua crestere :D. Acum, de exemplu e inainte cu 30 min ;))
Dar sa revin, ma trezesc privirea ceas, mai lenevesc putin, dar daca am norocul sa mai atipesc cinci min, e grav, iar ochii pe ceas, dusul de dimineata – ceas, munca – ceas, pauza – ceas, iar munca, iar ceas, somn – ceas, muzica – ceas.
Daca am mai multe de facut, hehe ! e grav, alerg ca un … “robotel”, uneori incruntata, alteori zambind si chiar cantand. Intr-o zi eram asa de agitata, ca la un momentat, cand m-am intors, am dat un cap la tocul de la usa … am crezut ca l-am mutat cu vreo 2 cm, mai la stanga. Dar dupa lovitura asta, m-am linistit, era ff calma, dupa :D Asa ca, e clar, cand ai momente de exuberantza extrema, te pocneste ceva, asta daca nu esti tu mai rapid (a se vedea cazul de sus!)
Si astazi am mai facut o boacana. Tot asa, grabita, pt ca aveam multe de facut, am lovit borcanasul cu piper :D, am incercat sa fac “stop” cu cotul si am dat cu el, anume cotul, in marginea cuptorului (au! that hurts, believe me!) si, evident, borcanasul tot a cazut, tot i-a sarit capacul si piperul macinat, ca am uitat sa specific, tot s-a difuzat in aer, in jurul meu. Ghiciti ce a urmat ?! Stranuturile de rigoare, logic. Nah! Dupa ce am injurat putin, ca sa ma calmez, gandindu-ma si privind iar ceasul “buna treaba ! la draq !” imi zic, “oare de ce ma mai grabesc, daca tot acolo ajung?”
Stiu, nici nu ar trebui sa ma stresez atat de tare, ca timpul trece oricum, eu sunt zapacita care traieste contra lui … Imi trebuie o vacanta, in care sa nu mai numar minutele, orele si nici zilele.
Imi cer scuze, daca nu sunt prea coerenta azi, dar acum mi-am baut cafeaua si ma simt tot obosita. Oricum, la mine efectul cafelei e egal cu zero, dar mireasma ei, proaspat preparata e minunata si ma face sa ma simt bine !

Si daca te-as uita ? Daca as intoarce spatele amintirilor si cu acea metoda nestiuta inca, as formata totul si as instala ceva nou, sublim ? Daca as uita finalul tuturor povestilor, pe care oricum le-am “dormit” ? Daca as uita diminetile, in care, chiar daca era frig, ne intindeaum unul dupa celalalt, cautandu-ne si “recicland” caldura ? Daca as uita diminetile, in care somnorosi inca, nedeschizand ochii, zambeam si simteam “gustul diminetii” ? Daca as uita orele, in care nu mai stiam de nimic in jurul nostru si filtram totul prin sufletul indragostit ? Daca as uita clipele, cand iti ceream sa ma tii in brate si apoi cand… doar intindeam bratele spre tine ? Daca as uita noptile, in care goneam ca nebunii pe strazile pustii ? Daca as uita momentele cand tu ma invatai ceva, apoi cand eu te invatam ceva ? Daca as uita cuvintele, prin care imi faceai juraminte copilaresti ? Daca as uita aceea privire, care imi mangaia sufletul ? Daca as uita mainile, pe care imi placea sa le admir, inainte sa fie prea aproape de mine ? Daca as uita zambetul cald ? Daca as uita chipul imprimat pe foile albe si lucioase ? Daca as uita lacrima ta ? Daca as uita lacrimile mele ? Daca as uita noptile, in care te cautam ? Daca as uita intrebarile mele ? Daca as uita vina mea si vina ta ? Daca as uita greutatea durerii ? Daca as uita “ranile” ? Daca as uita timpul cand goneam si soarele care isi facea loc printre tesatura perdelei ? Daca as uita cat de mult te-am dorit ? Daca as uita in ce fel te-am iubit ? Daca as uita pasul tau, care a zdrobit totul in mine ?
Daca as uita toate astea, as fi mai fericita ? Daca te-as uita, mi-as reveni din agonie ?

Un post din 19 iunie, pe care am vrut sa il inchei si sa il afisez ! :

Am revenit ! Dupa o pauza cam lunga in care m-am chinuit sa scriu … nici nu stiu ce, am ajuns azi la concluzia ca nu trebuie sa fortez ceea ce nu merge ( am mai facut asta si nu a iesit nimic bun, din contra). De azi am sa incep sa ma comport normal pe acest blog, si anume, am sa scriu, asa cum sunt eu, simplu si intrinsec. Partea aceea “poetica” ii cam moarta in mine, nici nu stiu cand a murit sau poate am pierdut-o undeva in drumul spre fericire. Apropo de fericire, am si uitat cand am fost asa, daca am fost vreodata.
Am vizitat azi blogul unei tipe, care striga deseori in gura mare ca e fericita. Am ramas cu ochii atitntiti asupra randurilor ei si un zambet tamp mi se intiparise pa fata. Imi amintisem de mine … si ma gandesc si in clipa de fata, cand am incetat sa mai fiu asa, de ce a trebuit sa trec prin fazele si situatiile care au scobit frumosul si l-au aruncat, iar in schimb au plantat ceva fad si putred, din care nu mai creste nimic. Dar, anyway, nu despre asta voiam sa scriu. Sincer, am si uitat ce … atata haos este in gandurile mele. De ceva timp nu reusesc sa le pun intr-o ordine preliminara. Parca sunt o nebuna in crizele de nebunie acuta!
Ce dor imi este de lucrurile marunte care te fac sa zambesti si sa tresari. Vreau sa uit si totodata sa imi amintesc cum eram – copil curat !

Am revenit ! Dupa o pauza cam lunga in care m-am chinuit sa scriu … nici nu stiu ce, am ajuns azi la concluzia ca nu trebuie sa fortez ceea ce nu merge ( am mai facut asta si nu a iesit nimic bun, din contra). De azi am sa incep sa ma comport normal pe acest blog, si anume, am sa scriu, asa cum sunt eu, simplu si intrinsec. Partea aceea “poetica” ii cam moarta in mine, nici nu stiu cand a murit sau poate am pierdut-o undeva in drumul spre fericire. Apropo de fericire, am si uitat cand am fost asa, daca am fost vreodata.
Am vizitat azi blogul unei tipe, care striga deseori in gura mare ca e fericita. Am ramas cu ochii atitntiti asupra randurilor ei si un zambet tamp mi se intiparise pa fata. Imi amintisem de mine … si ma gandesc si in clipa de fata, cand am incetat sa mai fiu asa, de ce a trebuit sa trec prin fazele si situatiile care au scobit frumosul si l-au aruncat, iar in schimb au plantat ceva fad si putred, din care nu mai creste nimic. Dar, anyway, nu despre asta voiam sa scriu. Sincer, am si uitat ce … atata haos este in gandurile mele. De ceva timp nu reusesc sa le pun intr-o ordine preliminara. Parca sunt o nebuna in crizele de nebunie acuta!
Ce dor imi este de lucrurile marunte care te fac sa zambesti si sa tresari. Vreau sa uit si totodata sa imi amintesc cum eram – copil curat !