Look at your past to prepare for the future !!!

Privesc in jurul meu si nimic nu se misca, nimic nu are culoare, nimic nu are forma. Si e atat de liniste, ca mi se pare ca aud sangele cum imi umbla prin vene, zbatandu-se si simtitndu-se sugrumat, parca vrand sa scape. Nu mai simt nimic, nu ma mai doare nimic, e totul imun, in mine, si inert, in jurul meu.

Intr-un colt al camerei, umbit de intunericul apasator, statea ascunsa si tragea cu sete dintr-un fir de tigara, privind fumul care ii incetosa privirea. Probabil asa se vede si sufletul meu, in ceata, se gandea ea, din cauza durerii, durere pe care nu o mai stia si nu o mai putea percepe. O durere impletita cu fericirea apusa din amintiri si cu melancolia pentru acele clipe care nu vor mai veni niciodata. (Oare?) Regretul pentru acele momente, pe care nu le-a avut niciodata si … la care tanjea cu toata fiinta ei. In inima demult timp impietrita, inca licarea ceva micut si firav, strabatand patura de vise si luand chipul acela nestiut al … sperantei. Singurul sentiment care ne ramane in suflet, chiar si atunci cand totul in jurul nostru pica, noi ramanem agatati si ne rugam sa gasim aceea putere de a nu pica sub linia de plutire.

Ma intreb, eu oare cand am incetat sa imi pun gandurile, intr-o ordine, pe o pagina de agenda ? Sau cand am incetat sa mai expun gandurile mele celorlalti ? Probabil atunci cand am inceput sa imi pierd increderea in mine, ca nu am sa mai fiu in stare sa am incredere in oameni ! N-am cum ? Ha !
Mereu am dat o a doua sansa celorlati. Nici nu stiu de ce, dar cred ca degeaba, pentru ca nu mi-au dovedit decat ca si prima data am avut dreptate. Ca ceea ce am crezut despre ei ca sunt, era doar pentru simplu fapt, ca ma puneau pe mine pe primul plan ! Si credeam, la vremea aceea, ca asta face totul. Apoi, din primul, ajungeam pe ultimul plan si cand eram pierduta, se trezeau si mai cereau o sansa. Am facut bine, am facut rau ? Macar stiu ca nu are ce sa mi se reproseze !
De ce cand dai totul, chiar totul, esti calcat in picioare ?
Eu nu am orgoliu, am ambitie !
Eu nu pretind, am asteptari !

Am mai taiat inca o zi din calendar ! (dar au mai ramas atatea :(… ) De ce oare, fiecare zi devine tot mai grea, cand ar trebui sa fie din ce in ce mai usoara ?Sa-mi spuna cineva asta ! De fapt, ce facem “taiem” zilele sau le “adunam” in spate ? Sa nu imi spuneti ca facem si-si, ca nu se poate ! Ori e alba, ori e neagra ?!
Daca ati mai intalnit o asa persoana, ca mine, e grav ! Eu daca ma simt mizerabil, fac tot posibilul sa ma simt mizerabil la modul superlativ. Adica daca tot e … sa fie, frate ! Incearca sa ma scoti din starea respectiva si iti spun sa te dai batut inainte de a incepe lupta. Nici o sansa sa ma faci sa ma simt mai bine, ci din contra, am sa fiu atat de inversunata, incat straduintele tale, se vor dovedi a fi, de fapt, motivele unei suparari crunte si vijelioase. De ce ? Intreaba-ma ! Si am sa iti raspund cu cea mai mare sinceritate ca habar n-am.
Si acum sunt si obosita, si plictisita, si nici nu ma simt prea bine fizic, asa ca n-am putere nici sa ma simt mizerabil … nu ma mai simt nicicum. Ciudat … sau … nu !

Inca te mai intrebi de ce m-am schimbat ?
De ce privesc in urma mea si tac ?
De ce spun vorbe mari si pun prea mare pret
Pe sufletele celor pe care ii iubesc ?
Da … de-as putea sa iti explic, tot nu ai intelege
Gandirea mea e mai presus de orice lege.
Acele reguli ale vietii, ce inca nu s-au scris,
Doar ele m-au ghidat, eu numai le-am deschis.
Dar, cu ce m-am ales din toate-acestea ?
Cu niste vise si dorinte neintelese,
Cu sufletul calcat de pasul tau marunt ?
Cu trupul rece si cu zambetul pierdut ?
E tot ce mi-ai lasat si … niste amintiri,
Ce ma -nvelesc in noapte! Tu inca te mai miri ?!
Inca n-ai inteles, ce tot ti-am spus mereu ?
Poate ca nici n-ai vrut … poate de vina-s eu…
Ca mi-am dorit un suflet ca al tau
Si acel cineva care sa nu-mi mai faca rau …
Normal ca ce-ti doresti nu ti se implineste!
Dar oare vorba sfanta, ce tot ma urmareste …
Era “ai grija ce-ti doresti, ca ti se poate intampla!”
Dar… sufletul odata inchis … se mai poate salva ?!

Am dat peste un mail trimis uneia dintre prietenele mele si mi s-a parut dragut sa postez o parte din el, enumerand o serie de activitati fara prea mare importanta pentru ceilalti, dar cu importanta sentimentala pentru mine! :P
“Mi-e dor sa mai stam pe bancile din fatza blocului sau alte banci … si sa vorbim numai nebunii, sa mergem de 10 ori la complex pe zi, chiar daca nu aveam nici o treaba; mi-e dor sa ne mai ascundem cand fumam, sa mai stergem scarile blocurilor cu blugii rosi de vreme, mi-e dor sa ne mai planuim escapadele … asa, de azi pe maine, si sa fim intr-o fuga continua si un stres maxim ca poate am uitat ceva, iar in final sa ne linistim pe banchetele invechite ale trenului personal … mi-e dor sa ne mai plimbam cu biclele printre blocuri, mi-e dor de barfe si de stiri tampite de copii, mi-e dor de nopti tarzii de vara cand savuram racoarea mult dorita, mi-e dor de diminetzile in care nici macar nu deschideam ochii bine, dar ne sunam sau ne “buzz-uiam” pe messenger …
Vreau inapoi serile cand faceam cheta si luam cate ceva, apoi mergeam la Luis sau la Alex sa vedem un film, sau cum ne placea noua sa zicem “sa dormim un film” … sa te aud pe tine “dati de la inceput, ca am pierdut” si noi toti “aaaaarrrrrrrrgggghhhh” si sa pufnim in ras ca nebunii; sa mai radeti voi de mine ca Alex mi-a scos filtrul de la tigara si am tras ca idioata, incat mi se facuse rau; sa mai facem cu randul la calculator, sa incercam sa trecem de nivelul jocului care ne-a scos peri albi; vreau inapoi momentele cand … veneam suparati de-acasa, dar ne adunam toti patru si ne alinam si uitam, pocneam in ras si deliram; cand … lucram cate o sapatamana la “Calvera” si veneam seara rupta si ma lua Alex la el si adormeam in timp ce voi vorbeatzi sau va jucati sau vedeati un film; sau cand … scriam la proiectul meu noptile si Alex ne aducea “pierci-caise”; mi-e dor de suieratul ala … care atunci ma scotea din sarite … ca ma suiera Alex prea des; mi-e dor de certurile alea, si mai ales de impacari… mi-e dor … prea dor …
Mi-e dor de serile, noptile cand mergeam pe bloc si vedeam apusul printre blocuri si plopi si stateam pana ne mancau tantarii; sau sa stam pe banca, sa ne bata vantul si noua sa nu ne pese …
Oofff, cat imi e de dor !!! mai vreau un gratar in poienitza aia de peste calea-ferata; mi-e dor sa ne despartim la usa, si sa mai stam inca 2 ore la taclale … “Denisa, nu ti-a intrat noapte-n ochi ?”
Stiu ca nu le-am spus in ordine si sunt absolut sigura ca am uitat cate ceva, dar am vrut sa le impart cu tine, sa iti arat ca nu am uitat si sa iti reamintesc si tie ce clipe dulci si nevinovate am petrecut impreuna … Stiu ca nu ai uitat nici tu, stiu asta … numai ca imi place sa mai indulcesc putin prezentul cu ceea ce a fost … eu cred ca sunt un om al trecutului …”
Oh, well … :-< !

Club de Baseball pus pe picioare in Targu Mures !!! Stire de ultima ora – check this out !!!
Cine zicea ca la noi nu se poate ? Uite, ca sa poate ! Tot secretul este sa vrei si sa ai curaj, zic eu. Inceputul este greu, stie totata lumea, dar daca ai rabdarea si incapatanarea necesare, e imposibil sa nu se transforme intr-o realizare incununata!
Baseball-ul este si el un sport care nu s-a bucurat de prea multa atentie si promovare la noi. Asa ca eu m-am gandit sa incep, prin a face “reclama gratuita” la acest club ! (am si eu simpatiile mele :D)
Sa fie intr-un ceas bun ! Mult succes, Nico !!!