• Vacanta – part I

    Eh ! Si daca tot am promis si ca sa imi mai iau putin gandul de la starea mea actuala, care nu e prea roz, ma apuc de povestit aiureli, din prea-minunata mea vacanta “acasa”.
    Prima si, de fapt, motivul pentru care m-am hotarat sa merg acasa, dupa atata timp, a fost nunta prietenilor mei, Cristiana si Alex, doi oameni minunati, care au fost alaturi de mine, in cele mai grele momente si sper ca am sa reusesc sa le multumesc intr-o zi, asa cum se cuvine!
    Asadar, am inceput ziua de dimineata, cu mersul la coafor, fiind prima data cand imi lasam parul pe mana unei alte persoane, decat pe mana mea si am fost multumita, ca altfel faceam smecheria de baza, si anume: spalatul pe cap, cum ajungeam acasa! So, m-am trezit in “urletele” alarmei de la telefonul Cristianei, ca pentru 2 nopti am gazduit-o la mine si rapid-rapid am mers la coafor. In 2 ore jumatate am fost gata. Am mers acasa m-am schimbat si in marea mea graba si zapaceala, si datorita gentii mele exceptional de mare, inghesuind toate chestiutele in ea, nu mai ramanea loc pentru telefon, asa ca l-am pus pe langa gentuta si acolo a ramas. Fuga-fuguta la Cristiana. Acolo, hai, sa punem ornamentul pe masina. Ca nah ! mireasa a avrut ca masina mea sa o poarte spre “altar”, asa ca ne-am apucat de treaba, am pus flori la oglinzile laterale, apoi … hai, sa punem voalul. Ihi, ar fi fost ok, daca si ajungea, de la o oglinda la alta, i-am dat o lipitura cu banda adeziva si a fost ok, parca ar fi fost de acolo. Zis si facut ! Urma treaba cea mai importanta si anume … ornamentul acela maaaaare, pus pe capota, care ava o ventuza, la fel de mare, care nu voia sa se lipeasca nici de-a draq! Ne-am chinuit, am pus niste apa, am pus prea multa, am mai sters din ea, pana la urma parea ca s-a prins. Am terminat si cu asta.
    Am pregatit mireasa, domnisoara de onoare fiind, m-am tocmit cu mirele, ca doar nu i-am dat-o asa usor si pe ochi frumosi, am tinut oglinda (bine ca nu am mai spart-o si pe-asta), au invelit mireasa, au facut hora, apoi “hai, la biserica!” Ne suim in masina, la prima frana, si nu brusca … hooooooooooop, fuge ornamentul de pe capota. Trage pe dreapta, sari din masina, cu tocuri de numa’ topaie pe-acolo, ca nebuna, striga dupa ajutor , stai asa, ca nu e asa, pana la urma l-am pacalit si l-am infipt acolo bine. Pfiu! Cu alai, spre Casa Cununiilor. Acolo imbulzeala, stat la coada, soare, caldura de toata frumusetea, numai bine pentru sauna si bronzare rapida, fara plata, fara nimic. Cununie-frumos, mers in sala de “ospat”, ca asa e la nunta, bei pe unde apuci si cat apuci. Acolo poc-poc, sareau dopurile la sticlele de sampanie, odata cu sampania. Am facut putina baita, apoi putin patinaj si scheme de echilibristica, am scapat cu viata si de acolo.
    La biserica, slijba frumos, spune parintele de robul si roaba “Cristiana Violeta” si Cristiana mea urla din toate puterile “Viorela”. La care parintele, socat de urlet, isi ia ragaz cateva secunde si apoi continua linistit. Rasete in spate! Dupa asta se aude “poc!” si aia din spate iar rasete si rasete! Il calcase fata mea, Cristiana pe mire, ca a stat saracul apoi toata slujba cu piciorul sus, ca un cocostarc! Ca asa e obiceiul si daca ea a fost cea care l-a calcat, a zis sa-l calce, sa o tina minte toata viata. Am terminat si cu asta !
    De acolo, fuga la masina, deja picioarele mele erau facute praf, dar ce puteam face, fuga la masina, acasa la mireasa, da casa cu fundul in sus sa gasesti telefonul, nu am gasit niciun telefon, acasa, gasit telefon pe masa, statea cuminte si nevinovat, injurat, apoi dus rapid, schimbat, reimprospatarea machiajului, sunat prietena, sarit iar in masina, fuga la restaurant, cara chestii din porbagaj si toate cele. Pune flori in piept. Zi-le de dulce la cei care faceau mofturi si ca sa fie treaba treaba, am ramas si fara loc. M-am enervat si m-am mutat la o alta masa. Veselie, nebunie, m-a durut capul si picioarele toata noaptea. Capul de la un tip din “taraf” care mi-a nenorocit auzul si picioarele din cauza basicutelor minunate, pe care am reusit sa le obtin si care s-au vindecat dupa o saptamana-si, pentru ca a avut cineva grija de ele, ca altfel …
    Apoi, partea interesanta, ajuta-i pe hoti sa fure mireasa. “Cu noi nu merge, imi zice unul, cum m-am dus spre ea, a pocnit-o rasul si mi-a zis ca nu se lasa furata! Cu tine trebuie sa mearga.” OK, zic … am scos-o frumos afara si au luat-o pe sus. Eu am ramas pe bara, trimisa fiind sa-i aduc gentutza, cand m-am intors cu gentutza … m-am uitat in stanga – bezna, m-am uitat in dreapta – bezna. Asta este ! Si cand stateam linistita la masa, vin si ma ia pe sus si pe mine, ca mireasa a cerut sa vina domnisoara de onoare si gentutza. Dar numai gentutza, nu se poate ? Imposibil ! Au plimbat mireasa, au dus-o pana la urma intr-un bar de striptease, mai mult gol, dar in jumatate de ora a fost invadat de doua mirese cu hotii dupa ele. A venit si ginerica dupa ea, si-au facut numarul si apoi inapoi la bairam.
    Momentul minunat a fost cel al jartelei, caci mireasa Cristiana a fost una speciala si Alex al ei a avut doua jartele de coborat de pe lungile picioare ale miresei.
    Si cum e vorba pe la noi “de la bar, la spital”, i s-a facut rau lui Alex, a venit ambulanta si l-a dus pe ginerica la Urgenta, unde i-au sarit in ajutor nu mai putin de 6 asistente, gata-gata sa-l doboare din picioare, decat sa-l puna pe picioare. Apoi, nunta s-a mutat la Urgenta, caci mireasa s-a dus sa-l caute pe ginerica. Mai nou, se practica faza asta cu furatul ginerelui de catre asistente si rasplatirea in sticle de Garrone ;)) De-asta isi fac doctorii nostri treaba atat de bine ! Glumeeeeeeeeeeeeeeeesc ! (pe jumatate :D)
    Si, pana la urma, nunta a fost incununata de succesc, toata lumea s-a simtit bine si a doua zi s-au mai lungit, la o mica petrecere.
    Frumoasa nunta !
    Sper ca o sa fie ultima data cand sunt domnisoara de onoare ! :D
    Imi cer scuze, daca nu am fost prea coerenta in exprimare, dar sunt obosita si naucita, dar daca nu continuam acum, asa ramanea pentru mult timp de acum incolo. Asa ca, va rog sa-mi scuzati exprimarea si in continuare va puteti delecta si amuza cu cateva poze de la faimosul eveniment !


  • Sfarsit de saptamana

    Offf ! Pana la urma a trebuit sa ma obisnuiesc cu locul asta, in care am venit bolnava de “trecut” si m-am vindecat, insa refuz sa ma obisnuiesc cu lipsa ta si cu lipsa tuturor de acasa. A trecut o saptamana si a fost foarte greu la inceput, cand de la o agitatie continua, agitatie proprie, ajungi sa stai si sa asculti din nou linistea, sa-ti dai seama ca pana la urma tot singur esti. Si nu are nici o legatura cu toamna, caci toamna este anotimpul meu si il iubesc. Daca ar fi dupa mine, toamna mea ar fi cu el de mana prin parc, cu frig si soare placut, cu saruturi sub acei copaci ce incep sa danseze, lasandu-si frunzele ca mireasma in urma lor. “Incalzeste-ma cu suflarea ta si lasa-ma sa ma pierd…”
    Anotimpurile mele:
    Primavara – “Ma indragostesc de tine”
    Vara – “Lasa-ma sa te iubesc mai mult!”
    Toamna – “Incalzeste-ma cu suflarea ta!”
    Iarna – “Iubeste copilul din mine!”
    Deja, mi se pare ca nici nu am fost acasa, ca nu m-am intalnit cu nimeni, ca nu te-am cunoscut nici pe tine, nici pe voi. Norocul meu ca am niste poze, care imi aduc aminte de ceea ce am trait, dar cand le privesc … Doamne, mi se face un dooooor :-< !
    Cand am sa fiu mai in forma, am sa povestesc mai multe de asa-numita “vacanta”. In seara asta, din nou, nu ma simt in stare de nimic. As vrea sa dorm si sa ma trezesc in patul acela din Costinesti, cu tine langa, soptindu-mi cuvinte intelese numai de noi si sa zambesc inainte de a deschide ochii.
    Iar departe, atat de departe …

  • Si …

    Siiiiiiiiiiii, cand credeam ca nu mai trece odata timpul asta incapatanat, chiar mai incapatanat decat “catarul” de mine (ah! te urasc, beeeey!), uite ca a trecut si nici nu imi vine sa cred. Hah!
    Am facut 90% din bagaj, am stabilit cu tata ultimele detalii, prietenii ma asteapta, orasul ma asteapta si daca nu ma prabusesc (sorry!) muuuuuuuuuuuuulte trairi frumoase o sa ma astepte si ele, cuminti si sfioase, nebune si indraznete! Ah! I can’t wait !!! Sunt mai ceva ca un copil mic, care il asteapta pe Mos Craciun.
    Numaratoarea asta a mea e cam aiurea facuta ;)), caci dupa orele pe care le arata imi dau seama ca atunci am sa plec de aici, dar nicidecum nu am sa fiu acasa. Oh, well ! Din moment ce am plecat de aici, asa se considera in mintea mea :P Comentarii ceva ? Nu va convine ? Scrieti acasa ! :D
    Faceti loc, faceti loc, vine nebunaaa ! Feriti-va, fratilor ! I mean it !!!