Look at your past to prepare for the future !!!

Oh, da ! Drac mic, stai ascuns in coltul cel mai intunecat si apesi pe butonul ala interzis, exact cand este momentul cel mai prost ! Iti bati joc si ranjesti acum, stiu asta.
S-au adunat, din nou, multi pasi ce calca peste mine, inconstienti fiind de existenta mea. Si daaaa, ma dau puternica si de neinvins, dar sub greutatea lor, ma fac totuna cu pamantul ce se strecoara in mine, inecandu-ma. Lovesc cu pumnii, zdrobindu-mi carnea de maruntimea pietrelor, transformate in acel val de nepasare, iar sangele se amesteca cu el. Durerea nu o mai simt, dar nisipul care se imi trosneste in dintii din care strang cu putere, se amesteca cu bucatile albe, cu straturi de email, cu vopseaua cu gust amarui. Totul se accentueaza si cu cat vrei sa scapi mai repede, cu atat te cuprinde si mai tare si nu vrea sa slabeasca stransoarea ghearelor parlite in focul nestiintei.
M-au desfigurat cuvintele rostite in ecou si dorind sa fiu surda, mi-am infundat auzul cu bucati de sticla sparta.

Forte proaspete ! Baterii incarcate ! Zile … cateva zile in care am raaaaas, atat am ras ! Relaxare totala ! Catava raze de soare, dar frigul stocat in oase rezista.
Apus de soare filtrat prin fereastra fara perdele si cu draperiile legate cuminti in partile laterale …
Secretul diminetilor, trezita cu soarele in ochii inca inchisi, impartind acelasi aer …
Ganduri materializate in cuvinte, multe cuvinte care-mi astupa urechile si imi aseaza o panza peste privirea-mi incetosata.
Aud din nou aceeasi promisiune, de care ma feresc si totusi … de ce am tendinta sa o cred ?
Aerul rece si proaspat al unei dimineti, un sarut somnoros si zgomotul valizei pe trotuar
Te sun cand ajung …

Pastrez amintiri cu gust dulce-amarui, dar le inchid in cufarul peste care se aseaza praful …
Notez pe calendar zilele cu importanta simbolica, dar nu ma uit niciodata pe el cand trebuie …
Aranjez totul cu o minutiozitate debordanta, dar am mereu lucruri insirate aiurea prin camera …
Mereu vreau carti noi, desi cele pe care le am, nu le-am terminat de citit …
Acumulez o gramada de lucruri, care poate o sa-mi trebuiasca, iar la prima curatenie drastica sunt cele dintai care zboara …
Am filme pe care vreau sa le vad, dar nu am rabdarea necesara niciodata …
Cumpar lumanari parfumate in nestire, dar nu le aprind decat o data pe an, fara motiv …
Ma trezesc in fiecare dimineata greu, dar nu reusesc sa ma pun in pat mai devreme de ora 00:30 …
Fac fotografii aiurea, desi am zis de multe ori, ca am sa ma las … si ma enerveaza deseori cand dau peste anumite fotografii, dar nu ma obosesc sa le sterg …
Nu suport folosirea diminutivelor zaharoase, dar ma prostesc de cate ori mi se da ocazia …
De 2 ani vreau sa-mi iau ceas, dar ma dispera timpul, caci mereu sunt contra lui ..

Postez texte fara nicio noima pentru altii, dar cu un anumit sens pentru mine …

Imi ninge in suflet cu flori de primavara !
Ochii incep sa isi gaseasca stralucirea, iar chipul sa se lumineze intr-un zambet real, deschis.
Imi pastrez fericirea intr-o bucata de hartie, peste care imi trec degetele, dorind …
Ridic din nou zidurile, ce mi-au fost lovite cu catapulte de la distanta favorabila, ca un constructor constiincios, ce se incapataneaza sa creada in continuitatea bucatilor de caramida.
Gasesc un sens la toate framantarile mele si, desi, stiu … nu sunt cea de care ai nevoie, prefer sa aleg calea grea.
Putea-vei, oare, sa umpli acel gol, ce zace in mine de ani de zile ?
Putea-voi, oare, sa cred asta ?

Primavara cu flori de suflete e ninsa …

Plutesc printre imense cantitati de “vata de zahar”, in care mi-as infige dintii cu cea mai involuntara pofta, asta in cazul in care nu ar fi norii spre care privesc printre gene si care-mi redau un fel de vinovatie.
Oh, nu! Inca nu sunt acolo unde as vrea sa fiu, inca ma gandesc la cum ar fi daca bucatile acelea de vata de zahar le-as purta in jurul capului, inchipuindu-ma ca in vorba mult prea cunoscuta.
O mangaiere galbena se ascunde in parul meu si ma transpune in visare. Ce forme ciudate pot capata schitele unor suflete deschise in timp.
O lume vazuta ca in radiografii: portiunea albicioasa este baza, structura, tot pe ceea ce se poate construi; restul … e absolut negru ! Lumea alb-negru ar fi cea ideala. In timp ce noi ne pierdem printre culori, izbindu-ne tamplele de pereti, amestecandu-ne si imprumutand nuante, orbiti fiind de imaginile cosmetizate, lumea se imparte in doua culori …
Ah, nebunie, muza mea in viata, de ce te-ai indepartat atat de mult ? Din cauza ta !
Dar n-am sa tac, decat atunci cand inecata voi fi de picaturile de ploaie.