Look at your past to prepare for the future !!!

‘Save the last breath for someone special …’

Fara vreo anumita directie poti merge prin viata si te poti oprii in diferite statii. Poti simtii ca ai noroc sau ca ti-l faci tu, dar cum mereu esti intr-o continua metamorfoza, ai tendinta sa crezi ca ai ramas acelasi. Desigur, fundatia ta ramane aceeasi, scheletul pe care ai inceput sa-l imbraci cu fasii de carne mai rosie, mai alba, si din care, pe masura ce te misti, te lovesti sau isi infig unii coltii, pierzi diversele bucati, mai mult sau mai putin importante.
Ramai cu semne. Semne care se vad si semne pe care doar tu, ca individ al tau, le simti. Ceilalti nu vad decat pe cele inscriptionate si oricum, nu stiu credinta sau apasarea cu care tu le-ai conturat in momentul respectiv.
Semnele au amintiri. Incep sa cred ca sunt mult mai constienta de ceea ce este trecut, decat de ceea ce exista in prezent. Poate pentru ca trecutul este mai clar si mai bine inchegat decat ceea ce este acum … instabilitate …

29 aprilie 2009

Te-ai gandit vreodata ca lumea nu se invarte in jurul tau, ci ca tu te invarti in jurul lumii ?
Ai avut asteptari prea mari de la anumite persoane si ai ramas doar cu asteptarile ?
Ai mers mai departe fara sa tii seama de nimic si de nimeni si ai luat in calcul numai ce ai vrut tu ?
Cine stie cum este mai bine, daca nu e bine ?!
Bat in poarta tacerii … Aspir catre simtiri ascunse in nisipurile miscatoare…

Lasati-ma sa exist in inexistenta mea si mergeti spre viitorul promis !

Daca tot se invarte in jurul meu, ametesc si nu mai am puterea sa vad clar si drept. As vrea sa fiu in stare sa aleg acea parte, acel drum care nu lasa rani in urma, care vindeca si pleaca, asa cum sunt pastilele.
Mi se intampla deseori sa vreau sa ajut, doar, si sa ma impiedic de mii de ite, pe care tot eu le cos, inconstient sau constienta de ele, dar nu le iau in seama, cu dorinta ca ele sa dispara pe parcurs.
Da, stiu, ca nu am cum sa fac, ca toata lumea (ma refer la persoanele care conteaza pentru mine) sa fie multumita, dar nu incetez sa incerc sa fac asta. Nu iese nimic bun, si-atunci ? Care este rostul ?
Si vin “marii cunoscatori ai vietii” si-mi spun ca nu trebuie sa fie toata lumea multumita, dar trebuie sa fii tu impacata cu tine. Daaaa ? Wow ! Si daca, numai daca, impacarea mea nu vine cu raul facut cuiva, chiar daca a fost involuntar facut ? Si daca, imi pasa mai mult decat las sa se vada ? Si daca, ceea ce scriu aici nu are niciun sens, ci is doar ganduri imposibile stoarse din mintea aceasta alienata ?
La draq cu tot !

Am nevoie de cheia aceea catre lumea nimanui … Aceea cheie ce deschide usile deja deschise si le inchide cu lacate de lut pe cele inchise. Cheia ce initiaza drumul spre nicaieri, acelasi nicaieri care odata insemna oriunde. Subtil !
Complicatiile sunt punctul meu forte. Daca nu dau ele peste mine, mi le provoc singura si mereu am cate o problema de maxima gravitate, ce-mi atarna deasupra capului prins in pioneze colorate.
Problema majora, insa, este aceea ca intotdeauna vad partea buna existenta in fiecare om. Extrem de enervant !