• Cat de …

    Curand.  Curand, am sa imbratisez sentimentele vechi, dar si noi, totodata, am sa-mi desenez zambetul pe  fata cu laserul, am sa imbrac acea haina argintie ce ma va purta spre taramuri feerice. Am sa ascund durerea sub soare si lacrimile printre copacii intineriti de vara, din care am sa culeg tacit impresiile formate peste timpul trecut. Am sa aduc in randul prim – veselia, in cel secund – aromata nepasare si am sa trag linia dupa mine, tarand-o, pana ce eu am sa hotarasc daca e cazul sa o asez frumos si sa o urmeze un punct… un punct mic si neinsemnat, aparent, care te rapune in cea dintai secunda in care l-ai zarit. Am sa ma las insfacata de singura dorinta care m-a ucis.

    Curand am sa ma lupt, din nou, cu mine si am sa invat sa inving. Curand …


  • Venerand fantoma trecutului

    I – De ce nu te poti desprinde de trecut ?

    R – Pentru ca ar fi ceva imposibil. Trecutul face parte din noi. Ar trebui sa pot rupe o bucata din mine si sa o ascund intr-o cutie inchisa etans, pecetluita cu acele cuvinte, pe care nu le-as mai folosi niciodata.


    I – Pui problema prea dramatic. Totusi, nu poate fi asa de greu ?

    R – Cunoscandu-ti trecutul, pleci de la “ceva”, iti recunosti existenta pana in momentul de fata. Acea perioada iti este fidela, iti descopera personalitatea si nu te mai poate surprinde cu nimic nou, insa, negand-o tinzi sa admiti ca nu ai trait deloc pana atunci. Depinde de fiecare om in parte, de cat de sincer vrea sa fie cu el insusi. Nimic mai mult.


    I – Vrei sa spui ca nu poti merge inainte fara sa privesti inapoi ?

    R – Nu. Spun ca este mai bine sa privesti si in urma. Inveti mai multe despre tine si incepi sa te cunosti mai bine, stiind cum e mai bine sa reactionezi in situatiile ce au sa vina. Nu spun sa mergi inainte cu privirea inapoi, caci te poti pierde si te poti impiedica.


    Nota: Am rescris postul acesta, deoarece din motive nebanuite, am pierdut originalul si bineinteles ca nu a mai iesit prea stralucit. Urasc sa rescriu din memorie !


  • Trezirea !

    Treziti-va la viata, oameni buni ! Si cand o faceti, aveti grija sa respirati adanc aerul infestat si sa primiti prima palma de la vantul ce curata totul, dar lasa in urma lui multa mizerie.

    Deschideti-va ochii si observati oamenii care sunt langa voi ! Incetati sa visati si sa legati sforile miilor de bitzi ! Credeti ca va ajuta cu ceva asta ? Credeti ca ceea ce tine de domeniul fantasticului va face sa fiti mai buni, mai umili ? Nu, dar ceea ce este minunat, in a stabili asemenea relatii, este tocmai aceea “calitate” pe care o cautam cu multa ardoare, si anume, este extrem de convenabil. Nu trebuie date prea multe explicatii, nu e nevoie sa iti ascunzi privirea, nu e nevoie sa asculti tonalitatea vocii, pe langa faptul ca poti sa asculti sau nu, poti sa dispari precum o himera si sa te aperi cu o mie de pretexte. Poti sa fugi atunci cand nu iti mai convine si ceea ce este si mai imbucurator, este ca poti sa o iei de la capat cu aceleasi vechi cuvinte si replici, dar cu o alta persoana. Spune si tu, daca asta nu este, pe departe, cea mai impresionanta inventie ?!

    O urasc, mai ! O URASC !


  • Imbatata cu apa de ploaie

    M-am imbatat azi, pentru prima oara. M-am imbatat cu mireasma pierduta printre amintirile uitate. Am simtit in nari acel miros, pe care as vrea sa-l am cand inchid ochii ultima data… nisipul umed … Daca ai fi orb si tot ai putea stii cand te simti in locul cel mult iubit. Cu mainile infipte in nisip, cu un sunet ametitor si inversunat astupandu-ti auzul, cu sufletul departe inundat de sare, cu ploapele inchise-ti si incalzite de o lumina pe care nu o poti vedea, ci doar o simti…

    Se spune ca “mergi cu valul”, adica mergi inainte. Putini, insa, iau in considerare faptul ca valul merge si inapoi. Asa ca, daca esti la mal, bati pasul pe loc, doar daca esti in larg, te poate duce valul. Nu crezi ?


  • Aceeasi …

    Breaking Benjamin – The diary of Jane
    Asculta mai multe audio Muzica »

    Aceeasi pagina goala, ce asteapta sa fie completata cu gandurile unei necunoscute. Aceeasi goliciune, in fata careia aceea necunoscuta roseste ascuzandu-si fata in palmele-i murdare. Aceeasi asteptare dusa la extrema-extremelor, care o face sa urle infundat si sa se lase in voia vantului, nedorid altceva decat sa dispara. Aceeasi completare zadarnica, ce nu face altceva decat sa prelungeasca asteptarea cu inca 2-3 timpi, de parca nu ar fi fost de-ajuns… Aceleasi ganduri repetate de mii de ori in contexte diferite sau prea putin diferite, subliniate de acel dor imens de … De ce anume iti este dor, necunoscuto ?