Subscribe to PostsAm obosit. Azi am sa scriu banalitati din viata mea rutinara.Va fi timpul pentru o alta schimbare majora si, deocamdata, nu ma gandesc la faptul ca imi va fi greu sau ca am sa dau inapoi, dar ma lovesc de incapacitatea actuala de a fi indiferenta. Si stiu ca las impresii de idioata, fiind asa, sau poate chiar sunt o mare idioata, dar oare cum m-ar face sa arat daca nu as fi ?!? La fel. (zic eu) Destul de greu in zilele acestea sa fii unul din aceia carora le pasa, caci la aceia multi nu le pasa absolut deloc si tot ceea ce vor este sa te exploateze pe tine, fraierul, la maxim si pe langa asta sa ai si recunostinta si sa faci totul cu profesionalism. So, eu ca o mare idioata ce sunt (vezi mai sus), fac aproape tot cu devotament si, avand inclinatia absurda spre ‘perfectiune’, ca inteligenta nu puteam eu sa fiu, produsul finit rezultat este un mare esec. De ce ? Pentru ca abnegatia mea pentru munca cinstita si facuta bine nu are niciun succes. De ce ? Pentru ca nu se mai pune baza pe asa ceva. Si atunci, eu ce draq fac ? O sa-mi pun latul de gat, nu ? Lasa, poate alta data.
Sa revenim! Ziceam de marea schimbare… Hmm! destul de greu. Sunt o gramada de necunoscute in ecuatia asta si sunt mai increzatoare decat las sa se vada si mai neincrezatoare decat par. Ultima data cand am luat o hotarare majora, am fost extrem de hotarata, luand in calcul faptul ca exista o persoana care putea sa ma intoarca din drum, fara prea mare greutate. Mai bine ca nu a facut-o. Nu pentru altceva, decat pentru simplul motiv ca facand pasul decisiv, am reusit sa ma mentin pe linia de plutire, ca in cele din urma sa imi revin. E ciudat, nu ? Sa ajungi sa ii multumesti ‘cuiva’ pentru raul, suturile in fund si branciul din urma ce te-a aruncat in apa adanca si rece. Dar dupa ce iti ingheata oasele si nu iti mai simti pielea si tot ce vezi in fata ochilor tai e doar fum de tigara, incepi sa simti furia si sa iti revii din agonie… Te uiti in spate, vezi umbre… Te uiti inainte, vezi ceata si ti se pare ca locul in care ai ajuns nu are nimic din tine. Te-ai ratacit sau n-ai stiut niciodata unde te afli, te zbati, te lupti si inveti sa pierzi, sa accepti ca ai pierdut si sa-ti dai seama ca ai castigat ceva chiar daca esti cu glontul infipt in cap …
Acum, nu exista nici cea mai mica idee sa ma poata intoarce si, desi m-am lovit numai de ziduri negative si de persoane care vad in schimbarea ce va sa vie, o mare greseala, eu imi urmez drumul, tinandu-mi sufletul sus, departe de traficul murdar al celor ce ne conduc viata in momentul de fata. Si, ca de fiecare data, incerc sa imi pastrez valorile intacte, sa nu ma las calcata in picioare de piesele infime de pe tabla existentiala de sah. Iar daca maine am sa mor nimic nu iau cu mine decat ce m-a hranit in tot acest timp si ce m-a motivat sa fiu eu insumi, mereu aceeasi… si mereu alta… pentru cei ce nu ma cunosc.
