• Leapsa, mai !

    Am primit o leapsa si nici nu stiam de ea, de la dragul de Adi Mihaila. Si pentru ca nu se poate sa nu o onorez cu un raspuns, am sa ma supun cuminte si am sa fac intocmai cum se cere. Anume, se ia folderul cu poze, se ajunge la folderul cu numarul 4 si se alege poza cu acelasi numar 4. Se posteaza si se descrie cu cat mai multe cuvinte posibile.

    Eu am trisat un pic, pentru simplu fapt ca am o gramada de poze, grupate in foldere si folderase, puse unul intr-altul si pe categorii, si amestecate, si vechi, si noi, si dragi, si triste, si aiurea – asa ca am intrat direct in categoria Londra- folderul 4 si am ajuns la urmatoarea poza:

    CNV00004In poza respectiva sunt dragii mei prieteni din Timisoara, singurii prieteni pe care i-am avut si care m-au ajutat pe tot parcursul sederii mele in Londra. Poza este facuta chiar de mine, in prima mea zi in care am avut ocazia sa merg in centru Londrei, si anume, pe Oxford Street. Timisorenii, dupa cum spuneam, sunt niste oameni deosebiti si foarte primitori si draguti, iar ceea ce este cel mai important oameni pe care te poti baza oricand ai nevoie de ajutor. Rari is ! Asa ca pot spune ca sunt norocoasa ;).

    Poza este facuta in iunie 2007.

    Si ca sa nu ies din stasul lepsei am sa o pasez mai departe la urmatorii, dupa cum se va vedea: Dj-ul meu favorit – DJ Dhanny, Contesei, draga de ea, ceiutului meu preferat – Teea – cu marea rugaminte de a ma ierta ca nu am dat niciun semn de viata, dar am sa-i explic intr-o buna zi si de ce, si unei tipe tari si nonconformiste, Pathetic. La persoanele respective cu trimitere directa, dar oricine este interesat o poate urma. Just let me know !  See ya !


  • Test

    031Credeti sau nu, acesta este si practic si teoretic doar un test. Poza imi apartine, editarea, insa, nu ! Dar pentru ca imi place foarte mult cum a iesit, am sa o las aici si nu am sa o impopotonez cu niciun cuvant in plus.


  • Dureri …

    [...]“Sunt dureri pe care nici uitarea nu le poate stinge. Suntem atat de vesnici pe alocuri…”[...] (Ana Selena – Involburata lume a Calinei)


  • Stepped forward

    No reason to tell you that I’ve been convicted to all my mistakes and I’m paying hard for each and all of them. I need to face this time and leave it all behind…

    Start again and again, the same me with the same thoughts but a litlle bit dubtful. I feel kinda numb.

    No reason to tell you all this. It’s my funeral. I bury the old me deep inside and I’ll make a vow “Never let myself drown into love!”

    
    

  • Fog … dense fog

    Merg sa-mi cumpar niste tigari. Poate daca am sa aprind una si am sa privesc in fumul greoi, nu voi mai lua in seama ceata, ce se misca in jurul meu …


  • Casa, dulce casa !

    Intr-un final, am ajuns si acasa, locul in care imi doream de mult timp sa ajung si speram, ca si data trecuta, nu sa incep ceva, ci sa imi continui viata. Dar, cand pleci atata timp, nimic nu mai este la fel. Sunt multe chestii pe care le-am lasat imprastiate pentru ca am plecat in graba, furioasa chiar, iar ele au ramas in acelasi loc, asteptandu-ma parca. Si, ma gandeam, ca ele trebuie sa ma umple de nostalgii uitate, dar nu fac decat sa-mi lase un gust amarui.

    Dar am venit cu ganduri deschise si bratele stranse in jurul meu. Am sa razbesc, stiu sigur ! Acum, sunt in recuperari – odihna, reintegrare.
    In toate ungherele miroase a praf. Imi matur cenusa si o pun in recipiente, ce urmeaza a fi ingropate.
    Deschid ochii spre rasarit si incep sa degust micile bucurii ale vietii.