Look at your past to prepare for the future !!!

Ca sa raspund la rugamintea Contesei, dupa cam 3-4 zile am hotarat sa postez re-play-ul la leapsa. Raspunsurile sunt destul de succinte dintr-un motiv simplu: nu ma omor dupa jocurile astea. Astfel, nu am sa o dau mai departe la cineva anume. Cine este interesat si nu are altceva de facut, nu are decat sa-si umple timpul. So, let’s press Start !

Daca eram o luna, as fi fost: Mai, cand totul este dezghetat si soarele isi reintra in drepturi depline.

Daca eram o zi a saptamânii, as fi fost: Sambata… libertate si liniste.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost: Amurgul… ultimele linii ale apusului sunt acoperite de umbra noptii.

Daca eram un animal marin, as fi fost: Meduza – transparenta si totusi imprevizibila.

Daca eram o directie, as fi fost: Hm ?!?! Inainte sau inapoi…  In sus… cutezator !!!

Daca eram o virtute, as fi fost: Adevarul… fie ce-ar fi !

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost: Ioana D’Arc

Daca eram o planeta, as fi fost: Soarele – prea tulburator pentru a fi dominat, dar fara de care nu exista viata.

Daca eram un lichid, as fi fost: Apa de munte – clara, rece, pura.

Daca eram o piatra, as fi fost: Stanca de munte, de neclintit.

Daca eram o pasare, as fi fost: Vulturul cu prezenta lui impunatoare si extrem de ager.

Daca eram o planta, as fi fost: Regina noptii, frumos parfumata si proaspata, ce da noptilor de vara un plus de farmec.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost: Vremea linistita si calduta ce urmeaza dupa furtuna.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost: Harpa melodioasa.

Daca eram o emotie, as fi fost: Emotia persoanelor indragostite.

Daca eram un sunet, as fi fost: Sunetul stropilor de ploaie.

Daca eram un element, as fi fost: Apa… cel mai puternic element ce nu poate fi doborat de celelalte.

Daca eram un cântec, as fi fost: Ciripitul pasarilor in diminetile insorite de primavara.

Daca eram un film, as fi fost: “The Notebook”… presarat de dragostea nemarginita si fara sfarsit.

Daca eram un serial, as fi fost: “Weeds”… amuzant, imprevizibil, nebunatic.

Daca eram o carte, as fi fost: “Poezii”-le lui Mihai Eminescu…romantice, pline de adevar si fantasmagorice, totodata.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost: Nu as fi fost !

Daca eram un fel de mancare, as fi fost: Salata…usoara, diversificata si sanatoasa.

Daca eram un gust, as fi fost: Simplu… dulce.

Daca eram o aroma, as fi fost: Aroma de nuca de cocos.

Daca eram o culoare, as fi fost: Albastrul cerului de vara, “albastrul” marilor si oceanelor.

Daca eram un material, as fi fost : Matase… usoara, diafana.

Daca eram un cuvânt, as fi fost : Minunat…

Daca eram o parte a corpului, as fi fost : Degetele mainilor.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost : Un zambet cald…

Daca eram o materie de scoala, as fi fost : Literatura universala

Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost: —

Daca eram o forma, as fi fost: Triunghi, acelasi, indiferent de partea pe care il intorci.

Daca eram un numar, as fi fost : Lucky number SEVEN !

Daca eram o masina, as fi fost : Mini Cooper, micuta, dar cu stil, deosebita.

Daca eram o haina, as fi fost: Camasa barbateasca de matase.

Nu-mi place sa fiu o persoana normala, dar sfarsesc de multe ori prin a atinge banalul. Pun pret pe o multime de chestii, pe care altii nici nu le-ar lua in seama.  Ma pun la multe teste ce multi nu le-ar intelege, imi analizez reactiile si incerc sa inteleg de ce am raspuns/facut asa. Cand nu ajung la stadiul pe care mi-l propun ulterior, sunt dispusa sa renunt la tot, pentru ca nu vad rostul in a continua sa fac un lucru care nu-mi poate aduce o realizare, o multumire. Nu-mi place sa ma bag pe gatul oamenilor. Ca atare, daca nu sunt placuta sau acceptata simt imediat si  nu-mi place sa ma injosesc pupand in cur, doar  ca sa imi ating scopul. Aici, se poate detalia mai mult si sunt sigura ca sunt destui care nu sunt de acord cu metoda mea si probabil ca pierd mult prin felul meu de a fi, dar daca nu am avut parte de anumite “realizari” inseamna ca nu le meritam sau … ele pe mine. Ma simt bine cand am impact asupra anumitor persoanelor si cand imi recunosc “amprentele” la cei peste care am trecut cu marca timbrului tiparit de mine.

Sa fii normal este prea banal, sa fii anormal este aberant, iar sa fii diferit (nu ma refer la a fi exhibitionist) esti considerat inadaptat si deseori aratat cu degetul.

In asemenea momente nimic nu ma face sa ies din cochilia mea. Vant si ploaie si friiiig… pur si simplu nu reusesc sa ma mobilizez. In general, toamna ma pierdeam in melancolii, acum sunt precum o statuie ce isi schimba pozitia din cand in cand, foarte-foarte putin. Ideile imi sunt blocate undeva in creierasul asta mic si nu vor sa se metamorfozeze in nimic.

Toamna era sufletul meu, perioada in care ma simteam cel mai in largul meu, pe cand acum… acum nu face altceva decat sa ma tina pe loc si sa ma gandesc ca nu s-a intamplat nimic, in ultima vreme, de cand am venit acasa. Si totusi ! Totusi micile modificari cu care am jonglat nu sunt de neglijat. Am avut persoanele, pe care mi le-am dorit langa mine, dar parca nu a mai fost ca altadata. Si… mi se pare ca nu mi se mai potriveste sa fac diverse gesturi. Sunt din nou intr-o perioada ciudata de tranzitie si de batalii cu ganduri inexistente. Mi se pare ca totul se misca cu viteza melcului impiedicat.

Din fumul de tigara nu se mai impletesc fire de poveste…