Subscribe to PostsInceput… de viata noua…
Sentimentele sunt din ce in ce mai puternice si gandurile din ce in ce mai pline de temeri, dar zilele in care te-am avut langa mine au fost nespus de frumoase prin banalitatea lor si prin simtirile ce m-au incercat, de fiecare data parca noi. Si cand ma gandesc ca vroiam sa-ti spun ca mi-e teama ca n-am sa te pot iubi niciodata, asa cum ma iubesti tu… Se pare ca m-am inselat. Poate, doar imi era teama sa ma las sa simt. Mi-era teama sa mai cred in cuvintele ce au ramas doar cuvinte in trecut, de faptele ce au ramas in stadiul de promisiuni desarte, de oamenii ce au stors tot si au mers pe drumul lor, uitand… Dar nu-i nimic ! Si teama face parte din noi, este a noastra, asa cum sunt toate celelalte simtiri.
Gesturile simple au asa mare insemnatate, daca stii sa le vezi. Si uneori, imi e de-ajuns sa te privesc in ochi, si-mi dau seama ca niciun alt cuvant nu ar fi mai potrivit pentru a spune ceea ce simti. Stiu ca ma vezi asa cum sunt, cu toate defectele mele si cu toate nazurile pe care le fac, fie pe drepte, fie aiurea, si treci prin ele, filtrandu-le prin ceea ce te “tine” langa mine, aducand in prim plan doar ce e mai bun si mai frumos.
Cand pleci, ma gandesc la clipa in care am sa te vad din nou, iar cand vii, nu ma gandesc decat ca ai venit si ca as vrea sa nu mai pleci. Nu cred ca ti-am mai spus, dar sunt o egoista incurabila cand vine vorba de tine… te vreau doar pentru mine ! Si nu-mi mai pasa de ce cred altii, de ce vorbesc si de ce cred ca stiu despre noi. Dupa un an, eu stiu ca relatia s-a miscat incet, dar sigur.
Noi suntem diferiti de toti ceilalti si am invatat sa ne apreciem asa cum altii nu au stiut sa o faca, ne reprezinta lucrurile simple, ne completam prin lipsuri si cand suntem vazuti impreuna, ne poti citi pe mocile cu zambete prostovane ca suntem fericiti ca ne avem, ca suntem noi, atat de diferiti de ceilalti.
